Limba romana English

Sigilarea dentară

Ce este sigilarea dentară ?

Sigilarea este o metodă de prevenire a cariei dentare, utilizată atât în pedodonţie (stomatologia pediatrică) cât şi în stomatologia generală a adultului. Este de obicei indicată pe dinţii permanenţi neafectaţi de carie.

Ea constă în aplicarea unui strat foarte subţire de compozit fluid (sigilant dentar) pe suprafaţa masticatorie a dinţilor în şanţuri şi fosete, dar şi pe suprafeţele linguale şi vestibulare.

Sigilantul rămâne ca o foiţă subţire de culoarea dintelui şi actionează ca o barieră împotriva agenţilor patogeni care duc la formarea cariilor dentare (plăcii bacteriene).

Este o metodă minim-invazivă de prevenţie, nefiind nevoie de şlefuirea dintelui înainte de aplicare, spre deosebire de tratamentul unei carii deja formate.

 

De ce este nevoie de sigilare ?

În comparaţie cu suprafeţele netede obişnuite ale smalţului, şanţurile dentare adânci, în special ale dinţilor proaspăt erupţi pe arcadă, acumulează resturi alimentare şi sunt mai greu de curăţat prin periaj dentar.

Cele mai multe carii dentare apărute pe dinţii copiilor şcolari încep din şanţurile şi din fosetele suprafeţei ocluzale dentare.

prevenirea cariilor la copii

Când trebuie efectuată ?

Majoritatea sigilărilor se indică pe măselele definitive ale copiilor apărute la 6 si la 12 ani.

Cel mai indicat este ca sigilarea să se efectueze înainte de apariţia oricărui semn de carie dentară, aşa că odată ce un dinte a fost identificat ca un bun candidat, este recomandat să fie sigilat pe cât de repede posibil, ideal în primul an după erupţia sa.

Uneori, chiar dacă există semne de carii dentare incipiente (marmoraţii sau carii de debut), măselele pot fi încă sigilate, însă cu îndepărtarea în prealabil a marmoraţiilor. Acest lucru este însă stabilit de medicul dentist în funcţie de caz.

 

Avantajele sigilării

Caria dentară este cauzată de către acizii rezultaţi din metabolizarea (digestia) alimentelor de către bacteriile ce trăiesc în placa bacteriană (stratul albicios ce se formează pe dinţi după câteva ore de la ingestia alimentelor). Periajul dentar îndepărtează acest strat de pe dinţi, ajutând la prevenirea cariei. Problema este că pe o suprafaţă cu sanţuri şi fosete foarte adânci, periajul este ineficient.

Sigilantul aplicat în şanţuri transformă suprafaţa foarte abruptă a dintelui într-un relief mult mai domol şi lucios, favorabil autocurăţirii şi mult mai accesibil periuţei dentare, resturile alimentare nemaiavând unde să se ascundă.

Un alt aspect este faptul că acolo unde există şanţuri adânci, smalţul este mai subţire şi bacteriile au mai puţin de străbătut până în dentină, aşa că sigilantul aplicat îngroaşă peretele de smalţ în acea zonă, îngreunând şi mai mult accesul acestora.

Compozitul fluid aplicat ca sigilant are în compoziţie substanţe antibacteriene pe bază de fluor ce se eliberează încontinuu pe o perioadă îndelungată, având un şi mai mare rol protector şi scăzând şi mai mult riscul măselei de a se caria.

 

Pe ce dinţi se indică ?

Primul molar (de 6 ani)

Aceşti dinţi erup între 5 si 7 ani şi sunt cel mai frecvent sigilaţi dinţi. Deşi sunt dinţi făcuţi să fie utilizaţi toată viata, ei apar la o vârstă la care obiceiurile alimentare şi mai ales cele de igienă dentară nu sunt bine asimilate şi efectuate de către copii. În realitate, aceşti molari sunt cei mai predispuşi spre a se caria.

Al doilea molar (de 12 ani)

Molarul doi apare între vârsta de 11 si 13 ani. La această vârstă, este mult mai uşor de apreciat riscul de apariţie a cariei dentare şi igiena orală a pacientului. Chiar dacă uneori relieful nu impune o necesitate absolută a sigilării, este mai bine ca acesti dinţi să fie sigilaţi, întrucât şi ei sunt dinţi susceptibili la carie.

Alţi dinţi permanenti

Sigilările pot fi efectuate şi pe ceilalţi dinţi definitivi dacă se impune, în funcţie de caz. Un exemplu ar fi foseta de pe suprafaţa palatinală a incisivilor superiori, dacă este foarte accentuată.

Dinţii temporari (de lapte)

Atitudinea vizavi de dinţii de lapte (dentiţia deciduală) este diferită faţă de dentiţia definitivă. Sigilarea dinţilor de lapte nu este necesară.

Dinţii pacienţilor adulţi

De regulă dinţii adulţilor au suprafeţele mai abrazate (tocite) şi relieful nu mai este atât de accentuat. Dacă au avut fosete adânci sunt probabil deja afectaţi de carie sau trataţi, însă dacă mai există măsele neafectate de carie, netratate şi cu un relief abrupt, sigilarea este încă indicată.

Citeşte şi Prevenirea cariilor dentare la adult.

 

Durata de viaţă a unei sigilări

O sigilare ce rămâne intactă pentru 2-3 ani este apreciată de către medici ca fiind un succes, însă dacă sigilantul necesită reparaţie mai devreme de 2 ani nu considerăm neapărat un eşec. Datorită grosimii stratului aplicat, sigilarea este predispusă fracturilor mai mult decât plombele obişnuite.

Pentru a asigura buna protecţie a dinţilor sunt necesare vizite periodice semestriale în care medicul stomatolog verifică integritatea sigilărilor.

Publicat: 24 Ianuarie 2015

<< Tratamente Dentare