Implanturi Dentare

Un implant dentar este o rădăcină dentară artificială introdusă în osul maxilar sau mandibular pentru a susţine o coroană, punte sau proteză dentară, în vederea înlocuirii unuia sau a mai multor dinţi lipsă.

Este solutia stomatologică optimă şi minim invazivă în refacerea edentaţiei (lipsei unui dinte natural) şi este de mai multe tipuri şi forme, cel mai frecvent folosit fiind implantul dentar endo-osos sub formă de şurub.

Principalul avantaj este conservarea dinţilor vecini edentaţiei prin lipsa şlefuirii acestora, aceştia rămânând intacţi. Un alt avantaj la fel de important este faptul că, odată refăcută functionalitatea zonei prin facilitarea masticaţiei, retracţia sau atrofierea osului dispare, osul păstrându-şi înălţimea şi grosimea în timp.

Implanturile, odată acceptate de organism, au o viată mult mai lungă decat celelalte metode de restaurare protetică, aşa că sunt o investiţie în viitor.

Candidaţii ideali pentru implanturi dentare sunt pacienţii sănătoşi, lipsiţi de suferinţe cronice, cu o stare generală bună dar şi o igienă bucală bună. E nevoie de o formă şi densitate osoasă adecvată pentru susţinerea implantului, aşa că cei mai potriviţi pacienţi sunt cei cu gingii sănătoase lipsite de boală parodontală. Pentru a stabili exact calitatea şi cantitatea osului este recomandată efectuarea unei analize tomografice preoperatorie.

Există contraindicaţii absolute, cum ar fi pacienţii cu boli de inimă, hepatită, bruxism (diurn sau nocturn), dar şi contraindicaţii relative cum sunt diabetul zaharat compensat, unde cu medicaţie pacientul îşi poate ţine sub control glicemia şi devine un pacient apt pentru a primi un implant sau fumătorii care pot renunța la fumat și astfel vor scădea considerabil riscurile unui eventual eșec al tratamentului.

Medicul stomatolog este cel care, după consultaţie, vă va răspunde cu siguranţă la această întrebare.

Numărul implanturilor dentare necesare refacerii edentatiei este stabilit întotdeauna de către medicul dentist după consultaţie. Ideal, numărul implanturilor trebuie să fie egal cu cel al dinţilor pierduţi, dar de cele mai multe ori osul insuficient nu permite inserţia tuturor implanturilor necesare.

Cel mai des, în cazul unei edentaţii extinse (latero-laterală, frontală sau chiar totală), se inseră mai puţine implanturi decât numărul dinţilor lipsă, soluţia de protezare fiind cea de punţi dentare pe implant. Niciodată nu alegem varianta de protezare mixtă implant - dinte natural, aceasta ducând în timp la pierderea implantului.

Sub anestezie, prin manopere chirurgicale specifice, se creează o neoalveolă în os de dimensiunea viitorului implant, calculată în prealabil în funcţie de lăţimea şi înălţimea osului în locul insertiei, în care se înşurubează implantul dentar şi se suturează.

Urmează o perioadă de osteointegrare şi acceptare a implantului de către organism (osul creşte în jurul implantului). Durerile postoperatorii sunt minime, datorită faptului că nu există o infecţie cum poate fi cazul extracţiilor sau al rezecţiilor apicale.

Perioada de recuperare este hotărâtă în functie de caz. Protezarea implanturilor poate fi imediată sau târzie. Cel mai des folosită şi cea mai sigură este varianta de protezare târzie, după un interval de 2-6 luni, timp în care puteţi purta o lucrare protetică provizorie. Protezarea imediată se face în cazuri speciale, deoarece riscul de respingere al implantului proaspăt inserat este mai mare.